Car cu boi, pe la 1920

•Mai 17, 2014 • Lasă un comentariu
Imaginea emblematică a României rurale din anii interbelici

Imaginea emblematică a României rurale din anii interbelici

Cu bicicleta în La Belle Époque

•Mai 16, 2014 • Lasă un comentariu
Emanciparea femeilor e strâns legată de răspândirea bicicletei, la începutul secolului XX. Aici, un instantaneu al vieţii boeme din La Belle Époque cândva în anii

Emanciparea femeilor e strâns legată de răspândirea bicicletei, la începutul secolului XX. Aici, un instantaneu al vieţii boeme din La Belle Époque, pe la 1900

Despre chiaburi, chiaburoaice şi despre isteria demascărilor staliniste

•Mai 13, 2014 • Lasă un comentariu
În viziunea ziarului Scînteia lipitorile chiabureștitrebuiau demascate ffără milă

”Pârăști și câștigi!”. Cele mai bune delațiuni erau publicate în ziarul Scînteia

CHIABÚR, –Ă, chiaburi, -e, s. m.adj. (Țăran) înstărit, bogat. – Din tc. kibar.
Sursa:DEX 1998.

La doar trei ani de la abdicarea Regelui Mihai I, și de la acapararea totală a puterii, presa comunistă se transformase radical. Mai bine zis, dispăruse și fusese înlocuită cu un soi de gazetă de perete cazonă. Din mediu de informare, devenise un mijloc de propagandă furibundă. Comunismul nu avea timp de subtilități. Nu mai ținea seama de nevoile individului. Opera en-gros, cu ”masele largi de oameni ai muncii”. Avea nevoie de liniște perfectă în spațiul pe care tocmai îl ocupase și pe care îl voia transformat cât mai curând într-o imensă cazarmă. Acțiunea de eliminare a oponenților regimului era în sine parte a planului de deznaționalizare și de transformare a României în gubernie sovietică. Era vremea obedienței, a spiritelor slabe, ușor de mânuit, ușor de îndoctrinat – cadrele de nădejde de care avea nevoie partidul unic pentru a-și asigura puterea deplină. Eliminarea oricărei potențiale opoziții viza toată țara, inclusiv lumea satului românesc. Orice gospodar mai înstărit era considerat automat ”chiabur” – un potențial ”dușman al poporului”, iar cea mai mică delațiune era suficientă pentru a-l arunca în închisoare sau la Canal. Tocmai de aceea, presa încuraja și saluta prin articole triumfaliste orice ”demascare” a câte unui astfel de ”sabotor” al vajnicei construcții socialiste.

Titluri pe cât de puerile, pe atât de tragi-comice în Scînteia din 1950

Titluri pueril-tragi-comice în Scînteia din 1950. În spatele lor, teroarea regimului de ocupațieSc26iun50 3

Publicitatea în ziarele din 1947

•Martie 25, 2014 • 1 comentariu
La Vulturul de mare cu peştele în gheare, o siglă renumită, care a rezistat până prin anii 70

„La Vulturul de mare cu peştele în gheare”, o siglă renumită care a rezistat până prin anii 70 pe frontispiciul clădirii din spatele magazinului Cocor. A fost apoi înlocuită cu o  comună firmă „Materna – Mama şi copilul”. 

Decembrie 1947, cu câteva săptâmâni înaintea abdicării Regelui Mihai I

Decembrie 1947, cu câteva săptâmâni înaintea abdicării Regelui Mihai I. Carul cu Bere, La Tunelul Potcoava şi Potcoava de Aur fuseseră incluse, după cum se vede, în cadrul „Cooperativei Muncitorilor Ospătari”. Tot din meşteşugita reclamă se poate înţelege că, în viziunea noilor stăpânitori ai României, funcţionarii erau o categorie aparte, în nici un caz intelectuali… Ce mai conta dacă, după teatru, cânta Eugenia Frunză cu orchestra Spirescu-Olteniţa!

Galeries Lafayette

O scurtă perioadă în care, în manieră miciurinistă, consumerismul occidental se combinase cu raţionalizarea comunistă. Bietele Galeries Lafayette de pe Calea Victoriei (actualul Magazin Victoria) vindea „pe bază de cartele cu puncte”

Tot Util

Reclama la Tot Util

Reclama la renumita firmă Cehoslovaca

Reclama la renumita firmă Cehoslovaca. Preţuri oficiale… pe puncte -adică pe cartelă, altfel spus, raţionalizat

Reclamă la faimoasele întreprinderi mixte româno-sovietice

Reclamă la una dintre întreprinderile mixte româno-sovietice (sovromuri) care împânziseră ţara după 1945

Fabrica de becuri

Fabrică de becuri românească

”D. Iuliu Maniu în Basarabia” – Dimineaţa din 1929

•Martie 21, 2014 • Lasă un comentariu
Primul-ministru Iuliu Maniu (P.N.Ț)

Primul-ministru Iuliu Maniu (P.N.Ț.) urma să facă o vizită la Chișinău, anunța ziarul Dimineața din 21 septembrie 1929. Deși nu erau oferite alte detalii, călătoria lui Maniu avea probabil legătură cu adoptarea, la începutul lui 1929, de către guvernul național-țărănist,  a Legii pentru organizarea poliției generale a Statului. Disponibilizările  din  Poliție și Siguranță, ca urmare a reorganizărilor , produseseră nemulțumiri.  

Concert Enescu – cronică de Constantin C. Nottara, în 1929

•Martie 20, 2014 • Lasă un comentariu
Cronica muzicală

Cronică muzicală la un concert susţinut de George Enescu, semnată de compozitorul Constantin C. Nottara (fiul actorului Constantin I. Nottara) în ziarul Dimineaţa din 1929. Mai jos, o înregistrare Enescu din 1948-1949

Dejun la Oteteleşanu

•Martie 20, 2014 • Lasă un comentariu
Meniul rafinat al celebrei terase Oteteleşanu, în 1929

Meniul rafinat al celebrei terase Oteteleşanu, în 1929. În capul listei, nisetru – un peşte din ce în ce mai rar şi mai scump. Terasa se afla pe locul actualului Palat al Telefoanelor din Bucureşti. „Înainte de anul 1900, casele Otetelişanu au fost închiriate de Mihai Stere care a deschis în ele localul de cafenea şi berărie numit <<Terasă>>, dar cunoscut de toţi bucureştenii sub numele de Terasa Otetelişanu„, scria George Potra în „Din Bucureştii de altădată„. „Vechea şi întinsa grădină din spatele caselor, cu pomi seculari: platani, stejari, castani şi tei, a fost închiriată de tenorul Const. Grigoriu care a deschis în ea, pe timp de vară, teatru de operetă, bucurîndu-se ani de-a rîndul de un mare succes. (…) În 1930, terenul pe care era construită <<Terasa>>, circa 1000 mp, a fost cumpărat de Societatea de telefoane, cu 30 000 lei mp, o sumă enormă pe acea vreme, construind în locul ei, pe un schelet metalic (primul de acest fel din Bucureşti) palatul telefoanelor care a stîrnit atîtea articole şi critică în presă, că împiedică perspectiva Căii Victoriei şi dintr-o parte si din alta, construcţia înaintînd ca un pinten înspre mijlocul străzii. Dărîmarea Terasei Otetelişanu a provocat multe proteste (fără nici un ecou) din partea ziariştilor şi scriitorilor şi chiar a publicului bucureştean care vedea dispărînd încă un colţ din Bucureştii de altădată.

 
%d blogeri au apreciat asta: