Maiestate sau „vizitili to’arăşilor” în lumea largă

Nicolae şi Elena Ceauşescu în Mozambic, în 1979

„Cea-u-şes-cu -n Mo-zam-bic/ A vân-dut înc-un i-bric!” – folclor urban din anii de „veselă” amintire, o parodie la adresa „strigăturilor” oficiale şi, mai ales, la adresa rezultatelor finale ale unor astfel de călătorii pentru economia românească. În 1979, alături de preşedintele Samora Machel, un alt mare iubitor de pace marxist. Acelaşi care, cu doi ani în urmă,  împărţise în mod democratic benzină peste opozanţii săi şi pe care apoi i-a ars de vii, într-o groapă comună, în timp ce soldaţii fredonau cântece revoluţionare

În anii dictaturii, apetitul Ceauşeştilor pentru plimbări în străinătate devenise proverbial. „Cei mai iubiţi” dintre pământenii României făceau, anual, cel puţin câteva turnee, mai ales prin „ţări africane prietene”. Dacă multe dintre produsele industriei româneşti nu reuşeau să fie suficient de competitive pentru occidentalii care plăteau în valută, singura rezolvare era trocul cu ţările din lumea a treia. De genul, o sută de tractoare contra a trei vapoare cu banane. Două dintre vapoarele cu banane plecau direct la export, iar unul ajungea la „intern”. Aşa se face că România, deşi oficial avea o măreaţă industrie, devenise mare exportator de fructe exotice, cafea şi ce mai aveau prin bătătură „pretinii” din „ţările aflate în curs de dezvoltare”. Trocul în pierdere era compensat prin scăderea forţată a consumului intern (cu consecinţe dramatice nu numai asupra populaţiei, dar şi asupra calităţii produselor industriale care trebuiau să aducă valută), astfel încât orice dolar să fie economisit. Iar în vreme ce prostimea tropăia în frig la mitinguri convocate cu forţa, unde se striga din toţi bojocii „dezarmare-pace”, micul luptător pentru armonie planetară strecura pe lângă tractoare şi ceva puşcoace sau alte jucării mai puţin pacifiste, produse de industria autohtonă de armament. Dar cine mai avea timp să se gândească la asta, când afla că la Unirii „s-au băgat banane”, iar în Pantelimon a venit o maşină cu portocale?

Şi, apropo, de „vizitili” pe care soţii Ceauşescu le făceau peste hotare: unul dintre bancurile care circulau în acea perioadă spune că, într-o noapte, Leana n-avea deloc somn şi l-a trezit pe Nicolae: „Maiestate! Maiestate!”. „Ce-i, fă? Nu ţi-e bine? Vrei să ne audă ăştia din gardă şi servitorii? Mă iei cu formule învechite… Acum suntem toţi tovarăşi, nu mai există regi, regine şi majestăţi.” „Nu, mă, Nicule! Vroiam să ştiu dacă mai e state pe unde n-am fost încă.”

Vizita soţilor Ceauşescu în Burundi, în 1979.

În Bujumbura, capitala Burundi, în 1979, alături de Jean-Baptiste Bagaza

Gabon

Gabon 1979, cu preşedintele Omar Bongo

Alături de un prieten vechi...

Alături de un prieten vechi…

Luanda 1979

„Împreună cu  alţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat”, pe aeroportul din Luanda, în 1979. Ceauşescu era însoţit de preşedintele Agostinho Neto

Zambia 1979

Zambia 1979 şi David Kenneth Kaunda

În Sudan 1979

Împreună cu preşedintele socialist de atunci al Sudanului, Gaafar Nimeiry

La amicul din sud, Jivkov, în 1979

La amicul Jivkov, în 1979

Cu Anwar El Sadat, în 1979

Cu Anwar El Sadat, în 1979

La Regii Spaniei, în 1979

Regatul şi dictatura, în 1979

Alături de un alt bun "pretin", Yaser Arafat

Alături de un alt bun „pretin”, Yasser Arafat

Strânse legături de prietenie cu Siria, tot în 1979

Strânse legături de prietenie cu Siria, tot în 1979. În stânga fotografiei, al patrulea de la stânga la dreapta, ministrul de externe de atunci, Ştefan Andrei

~ de Nicolae Leahu pe Ianuarie 27, 2014.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: