Grădinile de vară postbelice – Şarmul cosmopolit al reclamelor (VI)

Pe 22 iunie 1947 se inaugura grădina cinematograf Vox, de pe bulevardul Elisabeta nr.6. În program, un film cu celebrul pe atunci Tino Rossi

Până la abdicarea forţată a M.S. Regelui Mihai I, presa din România ocupată de ruşi era încă vie. Avea încă nerv. Transmitea mesaje, emoţii, nu doar ordinele lătrate de la Moscova. Era variată, era încă scrisă în româneşte, nu în limba de lemn roşu – impusă după decembrie 1947. Era o perioadă în care – îmi povesteau cei care au trăit-o – aviatorii americani, îmbrăcaţi în uniformă, se plimbau, admiraţi de toţi,  pe bulevardul Magheru. Am găsit în numărul din 22 iunie 1947 al ziarului Universul câteva reclame la grădinile de vară şi la programele grădinilor-cinematografe. Grădinile cu program făceau parte din atracţiile Bucureştilor de odinioară, iar până în ’47 românii au avut parte de spectacole în stil american – fie că era vorba de spectacole de estradă sau de filme celebre.

Sergiu Malagamba cânta cu trupa la bazinul Lido

La bazinul Lido (dotat cu o modernă instalaţie de făcut valuri şi pe care am avut norocul să o mai prind încă în funcţiune) cânta celebrul Sergiu Malagamba – iniţiatorul unui curent (malagambist) care a făcut „valuri” în anii ’45-’47  în modă, dar şi în dans.

Cinematograful Aro (Patria de astăzi) îşi ademenea spectatorii cu dotarile de lux pentru acea vreme - "sală răcoroasă" (aer condiţionat)

Premiera zilei – filmul american „Goana vieţii” – rula la grădina Progres, la cinematograful Regal şi la Aro (Patria de astăzi), unde exista o „sală răcoroasă”. Cum în acea vreme filmele erau împărţite la fel ca piesele de teatru în două sau mai multe acte, „intermezzo-urile” erau asigurate de diverse „band-uri”. Şi dacă după 1947 cinematografele au fost rebotezate cu nume imposibile din iconografia proletcultismului de neam prost („Donca Simo” sau „Alexandru Popov”), înainte de proclamarea Republicii cinematografele aveau nume care mai de care mai exotice:  „Femina”, „Tivoli”, „Luxor”. Câteva au scăpat însă „furiei roşii” („Scala”, „Excelsior” etc).

Ultima fotografie – o reclamă la un spectacol de teatru în care juca marele actor Alexandru Giugaru.

Alexandru Giugaru în "Şi greerele cântă... pe bani!"

~ de Nicolae Leahu pe Iunie 25, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: