Şarmul cosmopolit al reclamelor interbelice (IV)

De unde vine şarmul inegalabil al reclamelor anilor ’30? Poate că din aerul cosmopolit, poate dintr-o vagă senzaţie care mă duce cu gândul la „Casablanca” şi Humphrey Bogart… Fiecare reclamă în parte arată o Românie „americanizată”. Şi căreia îi stătea incredibil de bine aşa, văzută acum după 74 de ani.  Fie că este vorba de „Benzina albastră cu ethyl” – reclamă pe ultima pagină a revistei „România”, editată de Oficiul Naţional pentru Turism (ONT), din anul 1936 – fie că este vorba de „Voiajuri turistice în întreaga lume” şi „Croisiere pe Marea Mediterană”.

O reclamă de pe vremea când România era mare, modernă, iar Cernăuţi era unul dintre oraşele importante ale ţării

Calitatea hârtiei – reflectată dealtfel şi în preţul revistei (10 lei) – era completată de un layout foarte modern, chiar şi pentru standardele din prezent. Spre exemplu, reclama la „Uzinele de fier şi domeniile din Reşiţa”. Era perioada de înflorire a societăţilor anonime, cum era şi cazul Societăţii Anonime de asigurări generale „Victoria din Berlin”.

Victoria Asigurări avea sediul într-un „blockhaus” de pe bulevardul Magheru, imobil care există şi în prezent

Aşa arăta, în 1936, Hotel Majestic, devenit acum un hotel de patru stele ce aparţine grupului Ramada.

La Hotel Majestic turiştii beneficiau de o reducere de 30%

Aşa cum astăzi reclamele la abonamentele de telefonie mobilă împânzesc toată media, în 1936 telefonul era ultimul răcnet. Şi atunci, ca şi acum, reclama trebuia să spună o poveste care să convingă clientela de necesitatea achiziţionării unui produs sau al unui serviciu. După cum se vede, clientela căreia i se adresa reclama era formată în principal din oameni de afaceri. Savuroasă şi povestea Societăţii Anonime Române de Telefoane. Copyrighterii de atunci par să fie cel puţin la fel de buni ca cei de azi…

Din nou, în text apare numele unui oraş care pe atunci era parte a „României dodoloaţe”: Chişinău

Şi unde putea să stea mai bine decât într-o revistă de turism o reclamă la celebrele până prin anii ’80, filme Agfa, mândria industriei chimice germane.

Reclama la filmele Agfa

Francofilia începutului de secol XX rămăsese încă un etalon al rafinamentului autohton. Reclama la hotelul de lux „Palace Sinaia” era redactată în întregime în franceză. „200 de camere, toate mobilate luxos, dotate fiecare cu telefon, dintre care 140 cu baie, apă curentă caldă şi rece, curăţenie exemplară, linişte absolută, saloane vaste, seră luminoasă, terase relaxante, restaurant select, bar fastuos, totul într-un cadru unde perspectivele se derulează într-o veritabilă feerie”. Rafinat, într-adevăr.

Un voiaj „în jurul lumei” cu vasele companiei „Canadian Pacific Railway” putea să coste şi 345.000 de lei. Scump, doamnă, scump!

Am lăsat la urmă un anunţ făcut de Loteria de Stat, pentru „dv. care aveţi cel mai mare interes, controlaţi-vă lozul de două ori, pentru a nu se întâmpla vreo eroare”.

~ de Nicolae Leahu pe Octombrie 14, 2010.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: